LITMIR.BIZ

Скачать книгу

pe masa și și-a apropiat atât de mult fața de cea a colonelului, încât acesta și-a ținut respirația preț de o secundă, crezând că intenția ei este să-l sărute.

      - Și acum, partea cea mai bună, a spus ea.

      ÃŽntorcându-se la locul ei cu o mișcare rapidă, i-a arătat o altă poză.

      - În timp ce majoritatea s-a aruncat în căutarea faimosului ”mormânt al zeilor”, mergând să scotocească piramidele Egiptului, morminte ale zeilor prin excelență, eu am o interpretare diferită a gravurilor de pe tabletă, pe care o cred cea corectă. Uită-te la asta, i-a spus ea, arătându-i o imagine care înfățișa un text conform propriei interpretări.

      Cei doi amici care ascultau conversația participanților la cină ar fi dat orice să poată vedea pozele care-i erau arătate colonelului.

      - La naiba, a strigat cel gras. Trebuie să punem mâna pe dis- pozitivul ăla mobil.

      - Să sperăm că măcar unul dintre ei citește cu voce tare, a răspuns partenerul mai slab.

      - Să sperăm că se va termina în curând ”cina asta romantică”. M-am săturat să stau afară pe întuneric, și, în plus, sunt rupt de foame.

      - Rupt de foame ? Cum adică ? Tocmai ce mi-ai mâncat porția de sandvișuri.

      - Nu pe toată, amice. A mai rămas unul și am de gând să-l înfulec. Foarte încrezător, s-a întors să-l scoată din punga de pe scaunul din spate. Răsucindu-se însă, genunchiul său a atins butonul de pornire al sistemului de înregistrare, care a scos un sunet slab și apoi s-a oprit.

      - Idiotule! Vrei să atragi atenția asupra noastră? Tipul mai slab s-a grăbit să re-pornească instrumentul.

      - Acum va trebui să re-pornesc sistemul și asta va dura cel puțin un minut. Roagă-te să nu spună ceva important, altfel îți trimit fundul ăsta mare în Golful Persic!

      - Scuze, a zis tipul cel gras cu o voce înceată.

      - Cred că e timpul să te apuci de o cură de slăbire.

      â€œZeii au îngropat recipientul cu prețiosul conținut în partea de sud a templului, poruncindu-le oamenilor să nu se atingă de el până la întoarcerea lor, de teama unei calamități teribile care s-ar abate altfel asupra popoarelor. Patru gardieni strălucitori au fost poziționați acolo pentru a apăra locul.”

      - Asta este traducerea mea, a spus Elisa cu mândrie: după părerea mea, numele corect pentru asta nu e ”mormânt” ci ”templu”, iar Ziqqurat din Ur, unde a avut loc cercetarea mea, nu este altceva decât un templu dedicat zeilor. Există cu siguranță mai multe Ziqqurat în zona aceasta, dar niciuna dintre ele nu este atât de aproape de casa care a aparținut persoanei care se presupune că este cea care a gravat tabletele: dragul nostru Abraham.

      - Foarte interesant. Colonelul cerceta textul. Locul pe care toată lumea l-a identificat ca fiind ”Casa lui Abraham” se află la numai câteva sute de metri de templu.

      - De asemenea, a continuat Elisa, dacă aceste ființe erau într-adevăr extratereștri, imaginează-ți cât de valoros ar putea fi acest ⹂vas” pentru armată. Poate chiar mai important ca ”prețiosul conținut”.

      Jack a rămas gânditor o vreme, apoi a răspuns:

      - Acesta explică interesul ELSAD în asta. Recipientul îngropat ar putea fi mai mult decât un recipient din lut.

      - Bravo! Și acum, momentul adevărului, a spus Elisa teatral.

      Doamnelor și domnilor, vă prezint descoperirea de azi dimineață.

      A atins ecranul și a apărut o nouă poză.

      - Dar e același simbol ca și cel de pe tabletă, a exclamat Jack.

      - Exact. Dar am făcut poza asta abia azi, a răspuns Elisa, simțindu-se tare mândră de sine. Se pare că Abraham a folosit același simbol pentru reprezentarea ”zeilor” pe care l-au folosit și sumerienii: o stea cu douăsprezece planete în jurul ei și, întâmplător, este același pe care l-am găsit gravat pe capacul ”recipientului” pe care suntem pe cale să-l dezgropăm.

      - E posibil să nu însemne nimic, a spus Jack. Poate e doar o coincidență. Simbolul ăla poate avea o mie de semnificații.

      - Așa crezi? Ce zici de ăsta? Ce crezi că este ? a întrebat ea, arătându-i o ultimă poză. Am făcut poza asta din afara recipientului, folosind echipamentul portabil cu raze X.

      Jack nu putea decât să privească, plin de uimire cu ochii mari.

      Nava spațială Theos– Analiza datelor

      Petri era încă prins de analiza lui asupra sondei la întoarcerea lui Azakis pe punte.

      - Au spus că o să revină ei, a spus el.

      - Adică o să discute între ei, a observat Petri cu amărăciune.

      - Ne-am cam așteptat la asta, nu? a răspuns Azakis, cu o bătaie ușoară pe umărul prietenului său. Ce poți să-mi spui despre bucata asta de metal ?

      - Cu excepția faptului că doar o porțiune foarte mica a carenei a scăpat cu vopseaua intactă, te asigur că nu s-a transmis niciun mesaj de pe prietenul nostru cu trei lame. Sonda pare să fi fost concepută cu unicul scop de a studia corpurile celeste. Un fel de călător spațial singuratic, care înregistrează date și le transmite periodic către bază. A indicat câteva detalii ale antenei în holograma care plutea prin încăpere.

      - Probabil am trecut pe lângă ea prea repede pentru a ne înregistra prezența, a spus Azakis.

      - Nu doar asta, prietene. Instrumentele sale de la bord sunt programate să analizeze obiecte aflate la distanțe de sute de mii de kilometric. Noi am trecut atât de aproape încât, dacă nu am fi fost într-un gol de aer, jetul nostru de curent ar fi învârtit-o ca pe o pălărie

      - Și acum că ne-am îndepărtat, crezi că ne-ar putea detecta prezența?

      - Mă îndoiesc sincer. Suntem prea mici și prea rapizi pentru a fi de interes pentru ei.

      - Foarte bine, spuse Azakis. Avem totuși și vești bune.

      - Am încercat să analizez metoda de transmisie a datelor de pe sondă, a continuat Petri. Nu pare să fie echipată cu tehnologia noastră de ”vortex de lumină”. Folosește încă un sistem vechi de modulare a frecvenței.

      - Nu e cel folosit de predecesorii noștri înaintea Marii Revoluții¹⁴ ? a întrebat Azakis.

      - Exact. Nu era prea eficient, dar pentru o perioadă lungă de timp ne-a permis să facem schimb de informații pe toată planetă, și, în mod cert, ne-a ajutat să ajungem unde suntem.

      Azakis s-a așezat în scaunul de comandă, rozându-ți degetul într-un moment de gândire, apoi a spus:

      - Dacă acesta este sistemul de comunicații folosit acum, poate putem recepționa,

Скачать книгу