LITMIR.BIZ

Скачать книгу

diavolul pentru a distruge creatia lui Dumnezeu i-a facut spinii. Datorita spinilor sai trandafirul a devenit un simbol al Patimilor lui Iesus.

      – Si daca ma intep cu spainii?

      – Petala de trandafir n-are spini.

      – Pentru ce ai zis, ca o sa prelungesti compunerea?

      Dorin o privi cu ochii sai patrunzatori.

      – Pentru ca te iubesc.

      – Dar ce este iubirea?

      – Iubirea e un sentiment ce sta in adancul sufletului tau. A spune cuiva “Te iubesc” inseamna o invitatie la vesnicie.

      Un gand istovitor imi apasa sufletul, mi-a intrat in inima acel “Te iubesc”, dar nu vroiam sa stie cineva, ca el ma iubeste, inca nu rasarise acel sentiment care deabia se forma. Ne-am inteles ca cuvintele “Te iubesc” sa-l inlocuim numai prin 4 litere: “Teiu”. Dorin ma cuprinde usor, ca sa nu ma supar. Simteam cum doua inimi vibreaza in unison. Si iarasi el imi explica ce este amorul cu cuvintele lui Eminescu.

      – Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere, caci mii de lacrimi nu-i ajung, si tot mai multe cere.

      O petala de trandafir le-a fost deviza a celor doi indragostiti, ea le-a fost calauza unei vieti intregi. Dorin si Dorina, trecand prin cele mai grele obstacole a vietii, pastrand cu puritate si curatenie dragostea si iubirea, care s-a desfasurat in curs de 3 ani, stand pe o banca. Acei 2 indragostiti au pastrat sentimentele pana la adanci batranete. Patrunzimea sentimentelor si a trairilor, amintirea amorului bintuia din ce in ce mai tare.

      De aici incolo fiecare lectie era ca o intalnire cu dragostea. Acel rod al imaginatiei zi de zi devine un vis, din care mi-e frica sa nu ma trezesc.

      Cineva spunea, ca dragostea adevarata vine ca un vartej, care te suie in ceruri, te invirteste, te ameteste, dar daca nu inveti sa mergi, calcand pe nori-te prabusesti inapoi pe pamant.

      Rapai primii stropi de ploaie. Noi stam lipiti unul de alatul ca intr-o lada verticala, sorbind unul altuia respiratiile, inimile bateau atat de aproape, el se cufunda in ochii ei mari si rusinosi.

      Inima ei batea de parea sa-i sparga pieptul.

      – Nu e nimic mai important decat dragostea noastra, ii sopti el la ureche.

      Noaptea se inalta din ascunzis, sugrumand cele din urma zvarcoliri de lumina. Peste oras albastreau valuri de fum, iar hotarul respira intr-o boare usoara. Zgomotele se desluseau din ce in ce mai limpede. Luna tocmai se ivea mandra si rece de dupa un deal, intinzand o panza alba de lumina peste oras. Stelele licareau sfioase pe cerul vinat inchis.

      E tarziu…

      O disputa pe tema: “Prima Dragoste”

      Astazi in scoala se petrece o disputa, pe o tema romantica organizata de comsomolisti. La intrare in cladirea scolii atarna un placat, frumos oformat, impodobit cu diferite desene colorate “Prima dragoste”. Ma gandesc, ca numai Dorin putea sa oformeze atat de frumos placatul acesta.

      Seara la orele 18 toti studentii au fost prezenti cu referate si fara…

      In centru prezidiului sta el, Dorin, secretarul organizatiei comsomoliste. Cu ochii sai patrunzatori, rotunzi, vii si stralucatori, mereu rabdator, politicos, intelegator cu o asteptare impacata, inteligent, inalt si frumos. Il sorbeau din ochi toate fetele, dar Vasilina isi pierdea mintile dupa el. Se zicea intre fete: un barbat cu trasaturi corecte il caracteriza, buzele caligrafiate, trase parca cu o penita subtire. Vasilina il caracteriza ca are buzele ca un bant rosu, umerii largi si puternici. Trebuia uneori de acceptat invidia, fireste, curata din partea unor domnisoare, care ii faceau “curte”.

      Vasilina vorbeste despre prima dragoste:

      – Prima dragoste e o amagire, prima imbratisare, prima sarutare, cele mai frumoase sentimente de dragoste, toate acestea se uita, se pierd.

      – Nu se uita nicicand, cineva striga din sala.

      – Vreau sa vorbesc de doi indragostiti, numele lor le las in anonim. Ce sentimente frumoase, da…

      – Ce “da”?

      – Vorbeste pana la capat.

      – Eu am citit romanul “Andrei Mironov si eu”. Andrei Mironov ii zice Tatianei:

      – Tine bine minte, Tanea, ca eu in viata mea am iubit numai 2 femei, pe tine si pe celelalte.

      Costel a spus ca a citit mult despre dragoste si despartire, el a adus exemple din lucrarile lui Eminescu, a recitit:

      – Se scuturau toti trandafirii in ziua cand ne-am despartit, plangea padurea si zefirii, plangea si lacul linistit.

      Pe tabla erau scrise cuvinte de pret a unor oameni de litere.

      “Bratele dragostei te cuprind cu tot prezentul, trecutul si viitorul tau”. Antoine de Sant-Exepery.

      “Dragostea nu cunoaste legi”. Boethius.

      “A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca”. Emil Cioranu.

      “Dragostea arde, dar lipsa ei usuca”. Ionel Tudoreanu

      “Inima mea va fi pururi a ta. Iubim ca avem suflete pereche”.

      Dorin a incheat sedinta cu o dezbatere filosofica:

      – Dupa priceperile lui L. Foerbach, amorul este o legatura, un principiu intermediar intre aceea ce este perfect si imperfect, pacatos. Un fir subtire, tesut parca din razele soarelui si ale inimii e firul iubirii care ii face pe oameni mai buni, mai frumosi. Iubirea e unul din marele cuvinte ale omenirii, e doar un cockteil ce te ameteste, lasindu-te mai dezgustat decat era inainte de al bea.

      – Dar iubirea are vreo definitie? – se intereseaza Gheorghe.

      – Da, iubirea dintai cum au desris-o poetii, nimeni pana la sfarsit nu au studiat-o, fiindca ea trebuie s-o traiesti, sa suferi si sa nu-i dai voie sa iasa din suflet, indiferent de imprejurari. Iubirea ne ajuta in grele situatii si ai nadejde de a o intalni candva, daca ai pierdut-o, daca ai in suflet o speranta, numai o licarire, numai o picatura, ea te va salva mereu.

      Eu stau chitic, nu ridic ochii, in altfel, ei se opresc numai la el. Nu vreau sa vorbesc despre prima dragoste, fiindca m-as fastici sau as fi spus vreo prostie….

      In drum spre casa, Dorina ramasese mai in urma cu Dorin, iar celelalte fete, gacindu-i dorinta lui Dorin, cautau sa se departeze cat mai mult de dinsii. Mergeau alaturi cu pasi lenesi, vorbind de una de alta, despre disputa petrecuta.

      – Tu ai petrecut o disputa foarte interesant, bravo!

      Vasilina a vorbit despre sentimentele ei fata de tine, de pe loc mai striga cate o vorba fricoasa amestecata, parca nu vroia deschis sa-ti spuie, ca te iubeste.

      – Aceasta e creatia ei de fata, in cine vrea se indragosteste, asta nu-i vina mea.

      Celelalte fete le-o luasera inainte cu vreo 100 de pasi, galagioase si vesele, discutand ceva din mersul seratei cu tema iubirii.

      – Uite, ce splendid e apusul soarelui cum vopseste norii, ca intr-o baie de sange, incepu Dorin, sarutind-o pe frunte.

      Se uitara un rastimp la soarele rosu din care nu se mai vedea decat o geana furioasa. Ei priveau cu atata incredere ca si cand de lumina aceasta ar fi atarnata toata fericirea. Ea, coplesita de emotii isi lasa capul pe umerii lui, cu buzele umede, intredeschise intr-o asteptare dureroasa. Si Dorin, tulburat deodata, atinse cu buzele obrazul ei imbujorat, repede, aproape speriat, cunoscand sfiala fetei, mai apoi se privira o clipa rusinati, parca apropierea i-ar fi ingrozit pe amindoi.

      La cotitura drumului dadura de Vasilina, inconjurata de fete, strigand:

      – Lasati-ma in pace, nu mai plang, dar cum sa-mi potolesc inima?

      – Ce tot iti vorbea Vasilina, tot iti facea curte, acolo la exursie in parc, uite ce lacrimi varsa?!

      – Ingerasul meu drag, ma pot purta politicos cu toate femeile, asta e mandria mea

Скачать книгу