LITMIR.BIZ

Скачать книгу

la o claviatură, coordonând toate datele - parametrii orbitali de la astrogator și informațiile despre funcționarea navei de la inginer - astfel încât Honey B să poată zbura.

      În spatele celor patru fotolii de accelerare pentru echipajul Operațiunilor de Zbor erau încă cinci fotolii, deși doar patru erau acum în uz. Bred s-a culcat confortabil în canapeaua din centru, urmărind doar pe jumătate spectacolul echipajului său. L-a mai văzut și înainte. La stânga lui era Vini Curdyn; medicul nu participa la operarea efectivă a navei și astfel îi era rezervat un loc pe un fotoliu de pasageri în Sectorul de Control. Tyla era așezată la dreapta lui Bred, mușcându-și buzele în așteptare nervoasă. În dreapta ei, Arbitrul era legat în mod ciudat într-un fotoliu, deși nu avea nevoie de protecție împotriva accelerației de ridicare.

      Camera însăși era o capodoperă tehnologică. Sectorul de Control era situat în nasul navei, care se îngusta ca într-un vârf de glonț. Ferestrele erau incomode pentru o navă spațială de cursă lungă, dar Bred se mulțumise cu ce găsise mai bun. Întregul perete interior, cu excepția consolei de comandă, era un ecran enorm trivid. Trei duzini de camere mici din jurul carenei transmiteau imagini ale împrejurimilor navei care se suprapuneau pe acest ecran. Efectul era ca și cum zidurile nu existau deloc, ca și cum fotoliile de accelerare erau în aer liber, neprotejate de coca din durasteel gros. În adâncimile spațiului efectul inspira uimire; acum însă, cu Honey B încă așezată la Spațiul Internațional Huntworld, singura vedere vizibilă era kilometru după kilometru de nave spațiale, așteptând semnalul să o ia la drum.

      Marea Decolare era un eveniment secvențial. În calitate de câștigător al Vânătorii anterioare, Ambic Jusser a primit onoarea ceremonioasă de a fi primul care va pleca. Pentru familia DeVrie, datorită reputației de lungă durată a lor în Vânătoare, le-a fost alocat cel de-al doilea loc de plecare. Ordinea exactă nu avea niciun efect asupra concursului, deoarece niciunul dintre concurenți nu ar fi primit informații despre primul obiect până când toate navele nu ar fi ajuns pe orbită. Dar, dacă toate navele ar decola deodată ar fi un eveniment catastrofal pentru Societatea înnebunită de status social, deci Marea Decolare era soluția perfectă.

      Cu cincisprezece minute înainte de începerea decolării, ochii ascuți ai lui Vini au văzut ceva pe ecranul trivid. − Priviți acolo.

      Bred și Tyla i-au urmărit privirea. Treizeci și cinci de metri mai jos, o figură singuratică alerga prin mijlocul formelor ascuțite ale navelor. Se apropia de Honey B și, pe măsură ce se micșora distanța au putut să vadă că purta ceva. Flutura din mâini și striga, dar microfoanele de intercom nu erau suficient de sensibile pentru a permite oamenilor din interior să audă ceea ce spune el.

      − Nu știu cine este, continuă Vini tărăgănând sarcastic vocea, − dar e clar că are tendințe suicidare. Dacă rămâne acolo când începe decolarea, va fi prăjit de viu.

      − Pare că încearcă să ne spună ceva, observă Bred. − Știe cineva cine este?

      Tyla se încruntă și se uită în depărtare. − Da, spuse ea dezamăgită. − Este un android care a reușit să intre și el în Vânătoare. Johnathan R, cred că-i numele lui.

      − Mă întreb, ce vrea de la noi? cugetă Vini.

      Androidul ajunsese la macaraua de lângă Honey B și începu să urce prin gravtub. − O să aflăm dintr-un minut într-altul, spuse Bred. Și începu să se desfacă din centuri. − Ar fi mai bine să merg jos să-l las să intre.

      − Ești nebun, exclamă Tyla. − Sunt mai puțin de cincisprezece minute până la decolare.

      − Păi, dacă domnul R își poate risca viața trecând prin acest câmp minat într-un moment ca ăsta, cel puțin pot să aflu ce crede el că e atât de important de discutat. Bred deschise ușa din spatele cabinei și se strecură în jos prin Miez spre Camera Desenelor.

      A ajuns aproape de-odată cu sunetul soneriei ecluzei. Deschizând trapa exterioară, îl privi pe vizitator. Androidul era îmbrăcat de asemenea într-un combinezon spațial, gri simplu peticit în mai multe locuri. Cam ponosit, dar e un tip care arată destul de plăcut, se gândi Bred. Dar de când am început să mă întreb cum arată un android? − Bună, spuse el cu voce tare. − Cărui lucru îi datorez onoarea acestei vizite?

      − Eu... eu am ceva pentru doamna deVrie, se bâlbâi androidul. Arăta vizibul stânjenit, schimbându-și nervos greutatea de pe un picior pe celălalt.

      − E ocupată acum, se pregătește pentru decolare. Eu sunt fratele ei. Dacă îmi dai mie orice chestie ai avea pentru ea, o să mă asigur că o s-o primească.

      Androidul a ezitat un moment, apoi scoase un buchet de flori. Și erau flori adevărate; Bred își dădu seama de asta prin subtilitatea parfumului lor. − Acestea sunt pentru ea, spuse Johnathan. − Ca și scuze. Spune-i că îmi pare rău pentru felul în care s-au petrecut lucrurile aseară. Nu am avut nicio dorință să o insult sau să-i rănesc sentimentele. Doar că uneori devin un pic prea superemoționat.

      Bred luă buchetul. Androidul se întoarse brusc și se întoarse în jos prin gravtub. Bred se holbă buimac la flori preț de câteva secunde, apoi urcă din nou prin Miez până la Sectorul de Control.

      − Ei bine, despre ce era vorba? întrebă Vini în momentul în care el își făcu apariția în cameră.

      − A venit să livreze ceva, răspunse Bred. El a aruncat ușor buchetul în poala surorii lui. − Asta. Buchetul ăsta e pentru tine.

      Tyla a reacționat ca și cum i-ar fi aruncat o cutie de gândaci Dijenese. − Nu vreau nimic de la creatura aia.

      − De ce nu? Florile adevărate se găsesc greu zilele astea.

      − De ce ți-ar aduce flori un android? întrebă Vini, stârnită de un sentiment pervers de curiozitate.

      Fața Tylei se făcu de un roșu aprins. Ea aruncă florile în grabă și acestea ajunseră pe peretele din spate al cabinei. − Cum ar trebui să știu de ce un andro face anumite lucruri?

      − A zis că sunt drept scuză, a adăugat Bred, mai mult pentru a-i alimenta focul lui Vini decât pentru a-și edifica sora. − Nu a vrut să te insulte sau să-ți rănească sentimentele.

      − Ce s-a întâmplat între tine și acel android? o împunse Vini pe Tyla.

      Tyla voi să se topească pe podea. − Nimic. Nimic. NIMIC!

      Până în acest moment, cei patru ofițeri de Operațiuni de Zbor au ignorat cele ce se întâmplau în spatele lor, concentrându-se asupra activității de a conduce nava. Acum, totuși, deranjul a scăpat de sub control. Căpitanul Kirre se întoarse pentru a privi încruntată spre pasageri. − Îmi doresc liniște în timpul procedurii de pre-decolare.

      − El a mai spus, a continuat Bred fără milă, că-i pare rău pentru felul în care s-au petrecut lucrurile. Câteodată poate deveni puțin superemoționat.

      − Ce ți-a făcut? Vini era acum foarte prinsă.

      De data aceasta, Tyla a depășit roșeața normală și a trecut mult în gama infraroșu. Căpitanul Kirre i-a venit pe neașteptate în ajutor, urlând: − GURA!

      Toate activitățile din cameră s-au oprit. Luuj îi privi un moment pe nelegiuiți, apoi spuse: − Maestre deVrie, nu pot opera această navă cu astfel de distrageri. Dacă doriți să decolați după program, va trebui să mențineți liniștea în timp ce sunt efectuate operațiunile de zbor.

      − Îmi pare rău, Luuj, se scuză Bred în timp ce își trăgea din nou centurile. − Tu ești șefa. Aruncă repede o privire la stânga. Vini dădea pe afară de o curiozitate abia reținută. El zâmbi.

      La sol, putu să-l vadă pe Johnathan R alergând înapoi spre propria sa navă răblăgită, ajungând la ea și urcând înăuntru doar cu câteva

Скачать книгу