LITMIR.BIZ

Скачать книгу

șase soldați imperiali, probabil cercetași într-o misiune de rutină, trebuie să fi dat cumva, din întâmplare, peste această navă a Legiunii. Se nimerise prost. Dacă Thor și ceilalți ar fi ajuns pe țărm doar cu câteva minute mai devreme, probabil că deja ar fi urcat la bord și s-ar fi îndepărtat. Acum vor fi nevoiți să lupte. Nu aveau cum să evite asta.

      Thor a privit plaja în sus și în jos și n-a mai văzut alte contingente imperiale. Cel puțin asta era în favoarea lor. Era probabil doar o singură patrulă.

      „Credeam că barca trebuia sa fie bine ascunsă", a spus O'Connor.

      „Se pare că nu suficient de bine,” a remarcat Elden.

      Toți șase stăteau pe caii lor, uitându-se fix la navă și la grupul de soldați.

      „Nu va mai dura mult până când ei vor alerta alți soldați imperiali," a observat Conven.

      "Şi atunci chiar o să avem un război în brațe,” a adăugat Conval.

      Thor știa că aveau dreptate. Și nu era un risc pe care și-l puteau asuma.

      "O'Connor,” a spus Thor, “tu țintești cel mai bine dintre noi. Te-am văzut lovind o țintă de la cel puțin cincizeci de metri. Îl vezi pe soldatul cu arcul? Avem o singură șansă pentru asta. Poți să o faci?"

      O’Connor a aprobat grav, cu ochii fixând soldații imperiali. A întins mâna cu atenție peste umăr, a ridicat arcul, a pus o săgeată în el și a pregătit-o.

      Toți se uitau la Thor, și el se simțea pregătit să-i conducă.

      "O’Connor, tragi la semnalul meu. Apoi îi vom ataca pe cei din spatele lui. Toți ceilalți, folosiți-vă armele de aruncat pe măsură ce ne apropiem. Dar, mai întâi, încercați să vă apropiați cât se poate de mult.”

      Thor a făcut un semn cu mâna și, brusc, O’Connor a dat drumul corzii.

      Săgeata a zburat prin aer zbârnâind și a fost o lovitură perfectă, vârful ei de metal străpungând inima soldatului imperial cu arcul. Soldatul a stat acolo, cu ochii deschizându-i-se larg pentru o clipă, ca și cum nu înțelegea ce i se întâmpla, apoi, brusc, și-a deschis brațele larg și a căzut cu capul înainte ca într-un plonjon, aterizând cu o bufnitură pe plajă la picioarele camarazilor săi, pătând nisipul cu roșu.

      Thor și ceilalți au șarjat ca o mașinarie bine unsă, sincronizați unul cu celălalt. Sunetul cailor lor galopând i-a trădat și ceilalți șase soldați s-au întors și s-au pregătit să-i întâmpine. Soldații s-au urcat pe cai și au năvălit spre ei, pregătiți să-i întâmpine la mijloc.

      Totuși Thor și oamenii lui aveau avantajul surprizei. Thor s-a lăsat pe spate și a dat drumul unei pietre din praștie și l-a lovit pe unul dintre ei în tâmplă de la douăzeci de metri distanță, pe când încerca să încalece. A căzut pe spate de pe cal, mort, cu frâiele încă în mâini.

      Cum s-au apropiat, Reece și-a aruncat securea, Elden sulița și fiecare dintre gemeni pumnalele. Suprafața nisipului era accidentată și caii au alunecat, ceea ce a făcut aruncatul armelor mai dificil decât de obicei. Toporișca lui Reece și-a găsit ținta, omorând unul dintre dușmani, dar ceilalți au ratat.

      Mai rămăseseră patru. Cel din frunte s-a desprins de grup repezindu-se direct spre Reece, care nu mai avea o armă; își aruncase toporișca, dar nu avusese timp să își scoată sabia. Reece s-a pregătit și, în ultima secundă, Krohn a sărit înainte, a mușcat calul soldatului de picior iar calul s-a prăbușit, călărețul lui căzând și el la pământ și ratându-l pe Reece în ultimul moment.

      Reece și-a tras sabia și l-a înjunghiat pe soldat, omorându-l înainte să își poată reveni.

      Mai rămăseseră trei. Unul dintre ei s-a repezit cu toporul spre Elden, țintind spre capul său; Elden i-a blocat lovitura cu scutul și, în aceeași mișcare, a ridicat sabia și a tăiat în două mânerul toporului. Apoi Elden s-a răsucit cu scutul și l-a izbit pe atacator pe laterala capului, dărâmându-l de pe cal.

      Un alt soldat a scos de la brâu un îmblăciu și a rotit lanțul lung, bila cu țepi venind rapid spre O’Connor. S-a întâmplat prea repede și O’Connor nu a avut timp să reacționeze.

      Thor a văzut lovitura și s-a repezit lângă prietenul său, ridicând sabia și tăind lanțul îmblăciului înainte să îl lovească pe O’Connor. S-a auzit sunetul sabiei tăind prin metal, iar Thor s-a minunat de cât de ascuțită era noua lui sabie. Bila cu țepi a căzut inofesinvă la pământ și s-a înfipt în nisip, salvând viața lui O’Connor. Apoi Conval a venit în viteză și l-a înjunghiat pe soldat cu o suliță, ucigându-l.

      Ultimul soldat imperial a văzut că era depășit numeric; cu teamă în ochi, s-a răsucit brusc și a fugit, grăbindu-se pe malul apei, urmele copitelor calului său văzându-se adânc în nisip.

      Toți s-au uitat după soldatul care se retrăgea: Thor a aruncat o piatră cu praștia, O’Connor și-a ridicat arcul și a tras și Reece a aruncat o suliță. Dar soldatul călărea prea haotic, cu copitele calului înfingându-se adânc în nisip, și toți au ratat.

      Elden și-a tras sabia și Thor a putut vedea că era gata să se repeadă după soldat. A ridicat o mână și i-a indicat să stea locului.

      "Nu!” a strigat Thor.

      Elden s-a întors și s-a uitat la el.

      „Dacă supraviețuiește îi va trimite pe alții după noi!" a protestat Elden.

      Thor s-a întors și s-a uitat înapoi la navă și a știut că va fi nevoie de timp prețios ca să îl vâneze - un timp pe care nu îl aveau.

      „Imperiul va veni după noi în orice caz", a spus Thor. „Nu avem timp de pierdut. Ce e cel mai important acum este să ne îndepărtăm de aici. Spre navă!"

      Au descălecat pe când se apropiau de navă și Thor a început să își golească desagii șeii de toate proviziile, în timp ce și ceilalți făceau același lucru, luându-și toate armele și sacii cu mâncare și apă. Nu aveau cum să știe cât de lungă va fi călătoria, cât timp va trece pînă vor vedea din nou pământul - dacă aveau să vadă din nou pământul. De asemenea, Thor a încărcat și mâncare pentru Krohn.

      Au aruncat sacii sus peste bordajul navei; au aterizat pe puntea de deasupra cu o bufnitură.

      Thor a apucat frânghia groasă, cu noduri, care atârna peste bordaj, asprimea ei iritându-i palmele, și i-a testat rezistența. L-a pus pe Krohn pe umăr, greutatea amândurora testându-i mușchii, și s-a ridicat în sus spre punte. Krohn i-a scheunat în ureche, zgâriindu-i pieptul cu ghearele ascuțite, agățat de el.

      În curând Thor urcase peste bordaj, Krohn sărind de pe el pe punte, iar ceilalți l-au urmat îndeaproape. Thor s-a aplecat și s-a uitat de sus la caii de pe plajă, care priveau în sus ca și cum ar fi așteptat un ordin.

      „Și cu ei ce se întâmplă?" a întrebat Reece, venind lângă el.

      Thor s-a întors și a studiat nava: avea douăzeci de pași lungime și probabil pe jumătate lățime. Era suficient de mare pentru ei șapte - dar nu și pentru caii lor. Dacă ar fi încercat să îi ia cu ei, caii ar fi putut să lovească tare lemnul, să deterioreze barca. Trebuiau să îi lase în urmă.

      „Nu avem de ales," a spus Thor, privindu-i cu dor. „Va trebui să găsim alții."

      O’Connor s-a aplecat peste bord.

      „Sunt cai inteligenți," a spus O'Connor. „I-am antrenat bine. Se vor întoarce acasă la comanda mea."

      O’Connor a fluierat ascuțit.

      Ca unul, caii s-au întors și au pornit

Скачать книгу